Hristos este un alt nume pentru Iisus sau, așa cum susțin unii, traducerea cuvântului Mesia în limba greacă? Să examinăm acest lucru prin prisma scripturilor.

Un text al apostolului Pavel afirmă:
„Dar în ceea ce privește Israelul, Isaia strigă: Deși numărul copiilor lui Israel este ca nisipul mării, rămășița va fi mântuită. Căci Domnul își va împlini cuvântul pe pământ, în întregime și repede; așa cum a spus deja Isaia: Dacă Domnul oștirilor nu ne-ar fi lăsat urmași, am fi devenit ca Sodoma și Gomora. Ce vom spune atunci? Că neamurile, care nu căutau neprihănirea, au dobândit-o, dar Israel, care căuta legea neprihănirii, nu a dobândit-o. De ce? Pentru că nu se baza pe credință, ci parcă se baza pe fapte. Ei s-au poticnit de piatra de poticnire, după cum este scris: „Iată, pun în Sion o piatră de poticnire și o stâncă de scandal, și oricine crede în ea nu va fi rușinat. Fraților, dorința inimii mele și rugăciunea mea către Dumnezeu pentru ei este ca ei să fie mântuiți. Căci pot mărturisi despre ei că sunt zeloși pentru Dumnezeu, dar zelul lor nu se bazează pe cunoaștere. Deoarece nu au cunoscut neprihănirea lui Dumnezeu și au căutat să-și stabilească propria neprihănire, ei nu s-au supus neprihănirii lui Dumnezeu. Căci Hristos este sfârșitul Legii pentru neprihănirea tuturor celor care cred. Moise a scris că omul care practică neprihănirea bazată pe Lege va trăi prin ea. Dar neprihănirea care vine din credință spune: „Nu zice în inima ta: «Cine se va sui în cer?» (adică, pentru a-L coborî pe Hristos) sau «Cine se va coborî în abis?» (adică, pentru a-L învia pe Hristos din morți). Dar ce spune? Cuvântul este aproape de tine, în gura ta și în inima ta, adică cuvântul credinței pe care îl propovăduim. Romani 9:27-33 și 10:1-8.

Începutul textului pe care îl reproducem vorbește despre Israel și îl contrastează cu neamurile, menționate în versetul treizeci.

Versetul patru din capitolul zece vorbește despre Hristos, spunând că El este sfârșitul Legii, pentru neprihănirea tuturor celor care cred. Dar cine este Hristos? Să vedem:

Pavel, apostolul considerat apostolul neamurilor, a fost ales de Dumnezeu pentru a clarifica scripturile vechi, aducând la lumină ceea ce părea să fie ascuns de ochii atât ai iudeilor ortodocși, cât și ai neamurilor.

Textul în care apostolul spune: „Nu întrebați în inima voastră: «Cine se va sui în cer?», adică să-L coboare pe Hristos din ceruri; sau: «Cine se va coborî în abis?», adică să-L învie pe Hristos din morți”, a fost împrumutat dintr-un alt text al lui Moise, vezi:

„Căci porunca pe care ți-o dau astăzi nu este prea grea și nici nu este departe de tine. Nu este în cer, ca să zici: «Cine se va sui în cer pentru noi și ne-o va aduce, ca să o auzim și să o împlinim?» Nici nu este dincolo de mare, ca să zici: «Cine va trece marea pentru noi și ne-o va aduce, ca să o auzim și să o împlinim?»

Căci porunca pe care ți-o dau astăzi nu este prea grea pentru tine și nici nu este departe de tine. Nu este în cer, ca să zici: „Cine se va sui în cer pentru noi și ne-o va aduce, ca să o auzim și să o împlinim?” Nici nu este dincolo de mare, ca să zici: „Cine va trece marea pentru noi și ne-o va aduce, ca să o auzim și să o împlinim?”

Iar evreii contemporani cu Isus știau din profeții că cuvântul se va face trup și va locui printre oameni. De aceea l-au întrebat pe Isus: „Tu ești Hristosul?” Iar Isus le-a spus că le-a spus deja, dar ei nu au crezut.

Mai mult, Pavel spune că israeliții care căutau neprihănirea din lege nu au obținut-o, în timp ce neamurile, care nu o căutau, au obținut-o prin credință.

Dar aceasta nu înseamnă credință obișnuită. Căci „credința” este unul dintre cele șaptesprezece nume ale legii lui Dumnezeu.

Iar când textul spune că „israeliții care căutau dreptatea din lege nu au obținut-o”, nu se referă la legea lui Dumnezeu, ci la cea a lui Moise, în care erau stabilite jertfe pentru iertarea păcatelor zilnice ale poporului și de care israeliții se agățau ca de o salvare. Astfel, Iuda, ultimul trib respins de Dumnezeu, a căutat și el să fie drept prin legea sacrificiilor, în timp ce neamurile au căutat dreptatea prin credința în Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, care în esență corespunde legii Sale.
Astfel, Hristos este cuvântul, care s-a făcut trup și, în această formă, a locuit printre oameni. Pentru că unul dintre numele sale este Cuvântul lui Dumnezeu sau Cuvântul lui Dumnezeu, conform traducerii, și care este și Dumnezeu, conform Ioan 1:1-3.

În acest fel, argumentele prezentate până în prezent cu privire la faptul că Hristos este un alt nume pentru Iisus sau traducerea sa din greacă se destramă. Prin urmare, când citatele biblice vorbesc despre Iisus Hristos, ar trebui să fie Iisus, Hristosul. Adică Iisus, Cuvântul lui Dumnezeu.

Manaus-AM, 20/12/2015

Oli Prestes
Misionar

oliprest