Aroganța iudaică persistă până astăzi, ceea ce duce la încăpățânare și orbire. Acest lucru îi afectează și pe toți cei care îi ascultă și îi urmează. Dar care este motivul pentru aceasta?

Încă din vremea în care Isus a venit să-și împlinească slujirea pe Pământ, iudeii, ultimul trib respins de Dumnezeu, se îndepărtaseră de Dumnezeu, deoarece nu mai păzeau poru ncile Lui. Se agățau de practici de mică importanță, îndeplineau ritualuri și aduceau jertfe, crezând că aceste practici le asigurau unirea cu Dumnezeu.

Aici, în acest scurt text, doresc să subliniez o greșeală gravă pe care liderii evrei au comis-o în practicile lor religioase cu ocazia Paștelui lor, în timpul morții lui Isus.

Paștele, care era o metaforă ce prefigura moartea lui Isus, trebuia să aibă loc în seara zilei a paisprezecea a lunii Abib sau Nisan, una dintre lunile calendarului ebraic, deja reformulat de Dumnezeu, care a spus: „Aceasta vă va fi prima dintre lunile anului”. Deci nu era prima dintre luni, dar a devenit-o. Exodul 12.

Deși în capitolul doisprezece din Exod nu se menționează numele lunii, acesta se regăsește în alte pasaje biblice referitoare la acest subiect. Iată:

„Să ții sărbătoarea azimelor: șapte zile să mănânci azime, așa cum ți-am poruncit, la timpul stabilit în luna Abibe; căci în acea lună ai ieșit din Egipt: nimeni să nu se înfățișeze gol înaintea Mea.” Exod 23:15.

„Să ții sărbătoarea azimelor; timp de șapte zile să mănânci azime, așa cum ți-am poruncit, la timpul stabilit în luna Abib; căci în luna Abib ai ieșit din Egipt.” Exodul 34:18.

Ei bine, întrucât ziua, potrivit lui Dumnezeu, începe și se sfârșește la apusul soarelui, iar Paștele trebuia să fie sărbătorit seara târziu, adică la începutul nopții, Isus l-a împlinit corect când l-a sărbătorit împreună cu apostolii Săi în noaptea în care a fost arestat. Iată.

„Și, când a sosit ceasul, S-a așezat la masă, împreună cu cei doisprezece apostoli. Și le-a zis: «Am dorit mult să mănânc această Paște cu voi, înainte de a suferi; căci vă spun că nu o voi mai mânca până când se va împlini în Împărăția lui Dumnezeu.» Și, luând paharul și aducând mulțumiri, a zis: «Luați-l și împărțiți-l între voi.»” Luca 22:14-17.

Aceasta a fost ultima Paște, căci de atunci Isus a instituit Cina Domnului. Vezi:

„Căci vă spun că nu o voi mai mânca până când se va împlini în Împărăția lui Dumnezeu. Și, luând paharul și aducând mulțumiri, a zis: Luați-l și împărțiți-l între voi; căci vă spun că nu voi mai bea din rodul viței de vie până când va veni Împărăția lui Dumnezeu. Apoi, luând pâinea, a adus mulțumiri, a frânt-o și le-a dat-o, zicând: «Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; faceți aceasta în amintirea Mea. La fel, după cină, a luat paharul, zicând: „Acest pahar este Noul Legământ în sângele Meu, care se varsă pentru voi.” Luca 22:16-20.

Dar observați că iudeii nu au sărbătorit Paștele la aceeași dată. Iată:

„Apoi l-au dus pe Isus din casa lui Caiafa la tribunal. Era dimineață devreme. Și nu au intrat în sala de judecată, ca să nu se pângărească, ci să poată mânca Paștele.” Ioan 18:28.

După cum se vede din textul de mai sus, iudeii nu mâncaseră Paștele, făcând acest lucru în noaptea următoare, deja a doua zi, în ziua a cincisprezecea a lunii.

Acest lucru arată cum fuseseră deja orbiți și nu mai vedeau clar. Și acest lucru fusese deja profețit, vezi:

„Le-a orbit ochii și le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înțeleagă cu inima, să nu se convertească și Eu să-i vindec.” Ioan 12:40.

Și acest lucru le-a fost spus iudeilor chiar de către Isus, vezi:

„Isus le-a spus: «Lumina mai este cu voi doar o vreme; umblați cât timp aveți lumină, ca să nu vă prindă întunericul; căci cine umblă în întuneric nu știe încotro se duce. 36 Cât timp aveți lumină, credeți în lumină, ca să fiți copii ai luminii.» Aceste lucruri le-a spus Isus; apoi S-a retras și S-a ascuns de ei. Și, deși făcuse atâtea semne în fața lor, ei nu credeau în El. Ioan 12:35-37.

Lumina la care se referă Isus este Legea Sa, numită și Cuvântul Său. Psalmul 119:160 și 142, ultima parte; și 105.

Așadar, iudeii nu mai respectau Legea lui Dumnezeu, motiv pentru care erau orbi. Și chiar și astăzi continuă să practice ritualuri și tradiții, dar nu păzesc legile lui Dumnezeu, nici Sabatul. Căci ei, chiar în sinagogile lor, cei puțini care merg acolo în ziua de Sabat, nu păzesc ziua sfântă a Domnului și transformă ocazia într-o întâlnire socială, pentru a sta la bârfă și a rosti cuvinte deșarte, ceea ce nu se cuvine în ziua Domnului și este condamnat de Dumnezeu. Vezi:

„Dacă îți vei abate piciorul de la Sabat, ca să nu-ți faci voia în ziua Mea sfântă, și dacă vei numi Sabatul o plăcere și ziua sfântă a Domnului vrednică de cinste, și îl vei cinsti fără să-ți urmezi căile, fără să vrei să-ți faci voia ta și fără să rostești cuvintele tale.” Isaia 58:13.

Și dacă încă mai acordai vreo importanță conducătorilor tăi și practicilor lor, fă ceea ce a spus Isus: „Lăsați-i: sunt călăuze oarbe; or, dacă un orb călăuzește pe alt orb, amândoi vor cădea în groapă.” Matei 15:14.

Oli Prestes
Misionar